Guvernul a prelungit starea de alertă în România cu încă 30 de zile, decizia fiind luată în ședința de miercurea trecută și prefațată, dacă putem spune așa, într-un interviu dat cu o zi înainte de ministrul Sănătății, Nelu Tătaru. Fără multe înflorituri, Tătaru a declarat că “de această dată, nu va mai fi vorba și de relaxări.” Adică prelungirea stării de alertă s-a impus în contextul în care numărul de cazuri de coronavirus a crescut abrupt în ultima perioadă, cu vârfuri care au depășit frecvent pragul de 600 de cazuri noi pe zi. Ce este drept, de la 16 iulie nu au fost impuse alte restricţii, dar asta nu înseamnă că acest lucru nu se va schimba , dacă situația o va impune.
Reamintim aici că prelungirea stării de alertă se ia prin hotărâre de guvern asupra căreia Parlamentul nu poate să-și mai dea acordul sau să o modifice. Singurul aspect relativ îmbucurător este acela că , la acest moment, specialiștii spun că nu avem evoluţia pentru o stare de urgenţă. De reținut și faptul că Tătaru a mai afirmat că autoritățile centrale nu exclud varianta carantinării anumitor localităţi sau regiuni.
Care sunt consecințele immediate ale prelungirii stării de alertă? Păi în primul rând de ordin moral. Va persista sentimentul de teamă, cei care conștientizează pericolul vor respecta regulile, așa cum au făcut-o și până acum iar ignoranții vor rămâne un pericol public, atâta timp cât autoritățile nu au la îndemână mijloacele prin care să îi determine să respecte legea, dacă nu de grija și din respect pentru ceilalți, măcar de frica pedepselor!
