Topul trist al orașelor tinerii pleacă:Târgoviștea pe locul 30 din 319 poziții

Pornind de la o realitate, anume  că, pe  parcursul anului trecut, peste 400.000 de români, în majoritate tineri,  au părăsit localitatea în care locuiau, mutându-se în altă parte- fie în țară fie în străinătate, statisticienii au realizat un top inedit. Un clasament al orașelor și municipiilor, în funcție de media celor plecați definitiv, calculată la mia de locuitori. Nu au fost analizate în amănunt toate cauzele care au determinat cei 400000 de români să opteze pentru “un nou început”: unii s-au căsătorit, alții și-au  găsit un job mai bun, mulți au considerat că localitatea în care trăiseră nu le mai oferea speranțe pentru viitor, cert este că nu au plecat de atâta bine. Mai trebuie spus aici că media plecărilor cu domiciliul din ultimii 5 ani a fost de aproximativ 375.000/an și că  în  2019 a fost depășită în premieră bariera celor 400.000 de plecări. Tot ca o precizare necesară, potrivit metodologiei, Institutul Național de Statistică numără plecările cu domiciliul ca fiind ”persoanele care pleaca din localitate si fac dovada că au asigurată locuinta în altă localitate”, iar trista ierarhie a orașelor cele mai părăsite a fost stabilită ținându-se cont și de migrația internațională.
Au fost luate în calcul numai cele 319 orașe și municipii ale României, nu și satele sau comunele. Trebuie înțeles și că, în orice   localitate, sunt oameni care pleacă și alții care vin să se stabilească acolo. Topul a fost stabilit doar pe criteriul plecărilor, prima constatare a cercetătorilor fiind aceea   că sunt localități în care plecările din ultimii 10 ani ar fi redus cu trei sferturi populația locală. Asta cu condiția să nu fi  fost alți români care să se mute acolo,  refacând deficitul demografic.
Tristul clasament este deschis de o localitate fostă monoindustrială și crunt poluată în anii comunismului- Baia de Aramă, din Mehedinți, cu  rata cea mai mare a plecărilor , de 38,4 la mie. Urmează, cam pe același palier, orașele miniere Motru  și Rovinari (ambele din Gorj). Avem apoi Ștei, Județul Bihor și Victoria, din Brașov, comunități urbane acum aproape falimentare după îngroparea industriei chimice. Prind lejer  “Top 20” Caracalul-“fala” Olteniei , Balș, tot din Olt și trioul teleormănean Turnu Măgurele, Roșiorii de Vede și Alexandria.
Oarecum surprinzător, avem Târgoviștea pe locul 30, între Urziceni și Câmpulung Muscel, cu o rată a părăsirii de 23,3 la mie. Pe poziția 48 este Găeștiul, Titu pe 54, lângă Odobești-Vrancea, cu 21,3 la mie, Fieni pe 67, Municipiul Moreni pe locul 74, în timp ce Răcari și Pucioasa, cu 17,92 la mie, se pozițonează spre poziția 150
Cum spuneam, cei mai mulți aleg să plece pentru slujbe mai bune, optând pentru metropole care oferă mai multe oportunități în plan financiar și nu numai. Și această mișcare a populației, deocamdată redusă comparativ cu alte țări europene, va continua dacă  statul nu va interveni eficient și  nu va face absolut nimic  să miște din loc economia în acele  localități și zone rămase în urmă, din care oamenii, și în mod special tinerii, tot  pleacă. Se depopulează satele în care tinerii nu au nicio perspectivă și sunt hotărâți să-și trăiască “visul”, la oraș. Cei din orașele mici și falimentare aspiră la rândul lor la mai mult, iar cercul se  închide cât de cât prin revenirea la locurile natale, în cele mai numeroase cazuri fiind vorba despre persoane pensionate.
Sunt cauze obiective dar, în mod evident, sunt de vină pentru acest soi de neo-transhumanță și acei  politiceieni și administrațiile publice locale care nu au nici viziune și de multe ori nici interes pentru dezvoltarea comunităților, pentru emanciparea oamenilor inclusiv în urma  creșterii nivelului de trai și  asigurării facilităților de ordin economic, medical, educațional, cultural ori de agrement.