Joi, 30 ianuarie, la Teatrul Municipal Tony Bulandra, va avea loc un spectacol vizual și acustic, pentru copii cu vârsta între 0-4 ani. Reprezentația va avea loc în sala „Mihai Dimiu” și durează 30 de minute.
De unde a plecat ideea spectacolului?
Povestea de inspirație este povestea balenei ucigașe numită Tahlequah care a atras atenția lumii prin comportamentul său matern. Puiul ei a murit la doar 30 de minute după ce s-a născut. Dar, adevăratul motiv pentru care jurnaliștii, fotografii și milioane de telespectatori au urmărit povestea acestei mame, a fost dorința ei de a jeli puiul. După un an și jumătate în care a crescut o viață în burta ei, după lunga durată a travaliului și jumătate de oră de privit în ochii celuilalt, Tahlequah a continuat să-și poarte copilul mort pe vârful nasului timp de șaptesprezece zile, călătorind mai mult de o mie de mile în toată Marea Salish (mare marginală a Oceanului Pacific, în provincia canadiană British Columbia). Această balenă a atras pentru prima dată atenția în 2018. De atunci s-a aflat sub observația oamenilor de știință și… povestea s-a repetat.
Despre spectacol
„Ce se aude? Balena” este un spectacol non-verbal, gândit special pentru educația timpurie, cu muzică live, plin de culoare și formă. Spectacolul aduce în fața copiilor albastrul, sunetele liniștitoare ale instrumentelor și reimaginează, din diferite materiale, viețuitoarele mării.
Muzica live aduce un plus de magie și sensibilitate, atât de necesare copiilor în dezvoltarea emoțională. Aceștia vor putea interacționa cu lumea Balenei atât în timpul spectacolului, cât și după, sub îndrumarea artistului păpușar. Magia spectacolului se naște tocmai din participarea activă a publicului.
Spectacolele adresate copiilor cu vârste între 0 și 5 ani sunt spectacole extrem de importante în dezvoltarea lor cât mai armonioasă. În primii ani de viață, micuții au nevoie de cât mai multă stimulare senzorială și expunere la nou. Ei înțeleg lumea și își dezvoltă abilitățile prin văz, pipăit, auz și miros, în special. Exact aceste simțuri vor fi stimulate în spectacolul „Ce se aude? Balena”.
Despre interpreți
Ana Maria Cucută Sandu a absolvit în 2008 Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, secția Actor Mânuitor de Păpuși și Marionete. Vasta experiență în teatrul de animație și interacțiunea cu mii de copii de toate vârstele fac ca Ana Maria Cucută Sandu să poată comunica cu sensibilitate și emoție prin fiecare spectacol creat, prin fiecare personaj interpretat. Ana și-a gândit până acum singură numeroase spectacole de animație care s-au bucurat, de fiecare dată, de aprecierea copiilor și adulților care îi însoțesc.
Radu Câmpean a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“ București, Facultatea de Teatru, secția Arta Actorului, promoția 2006. Din 2007, este angajat al Teatrului „Tony Bulandra” din Târgoviște. A avut numeroase colaborări cu teatre din București și în film, datorită calităților sale actoricești, precum și datorită abilităților în jonglerie și muzică, specialitatea sa fiind instrumentele de percuție și de suflat.
Interviu ANA MARIA CUCUTĂ SANDU
- Ce te-a determinat să concepi un spectacol destinat educației timpurii, care se adresează chiar și copiilor cu vârste de sub un an?
Tipul acesta de spectacol nu îmi este străin, dar pot spune că m-a determinat într-adevăr să creez acest spectacol anume fetița mea, Eva. Acum, Eva are aproape doi ani. Prezența ei în viața mea m-a inspirat și m-a făcut să nu renunț la idee, să o pun și în practică.
- Care sunt elementele esențiale într-un astfel de spectacol?
Pentru un spectacol senzorial ai nevoie de puritate, curățenie sau limpezime în exprimare. Totul trebuie să fie în armonie, energia trebuie să curgă, mișcarea să fie lină, sunetele să fie armonioase, nimic violent și brusc. Copilului trebuie să îi facă plăcere să privească și să asculte. Ceea ce apare în câmpul lui vizual să îl bucure și să îl facă curios să afle mai multe despre ceea ce vede. De aceea, este indicat ca, la final, să fie permis să intre în spațiul de joc și să experimenteze de aproape toate elementele la care a fost martor înainte, pe parcursul spectacolului.
- Cum au fost experiențele tale anterioare ca artist în spectacole de educație timpurie? Care au fost reacțiile copiilor?
Am învățat foarte multe creând și jucând pentru copii cu vârste între 0 și 5 ani. Să vezi cum trag cu ochiul în timp ce beau lapte de la sânul mamei sau că tresar de bucurie când îi stropeam cu puțină apă! Un bebeluș prea mic, care nu putea să stea bine în picioare, punea totuși silueta de umbre pe ecran să se joace, să îl vadă tatăl lui și să îl amuze. Au fost multe momente deosebite, dar ce am descoperit și ce m-a surprins a fost inteligența sau, mai bine spus, rapiditatea cu care ei învață un lucru nou. Sunt capabili să reproducă atât de repede o mișcare pe care o văd și să o joace. Asta văd și acum la fetița mea. Vede și reproduce imediat, la fel, și ton și mimică și gestică. Copiii între 0 și 5 ani absorb, într-adevăr, ca un burete.
- Cât de greu este să gândești o poveste fără cuvinte, doar bazată pe simțuri: vizual, auditiv, olfactiv, tactil?
La început a fost mai greu, până mi-am dat seama ce îi deranjează sau de ce se tem copiii atât de mici. Dar am înțeles destul de repede că, pentru ei, un obiect care prinde viață, se mișcă și este acompaniat și de muzică este minunat. Poți să îi atragi, dar nu poți să îi ai cu tine pentru mult timp. Aici a fost de lucru. Să îmi dau seama cât pot să mă joc de mult până să merg mai departe cu povestea. Atenția lor este pentru momente scurte de timp, deși am reușit „să ținem” aproape copii foarte mici: 8 luni, 10 luni și puțin peste 1 an.
Cum faci o poveste pentru ei? Imaginația și creativitatea sunt prietene, plus că dacă aduci căldură și emoție în poveste, eu cred că este suficient. În cazul meu s-au adunat și ani de experiență, cam 20 la număr.
- Ce te-a determinat să alegi să spui o poveste despre lumea subacvatică?
Tot mai mult observ sau reapare în atenția mea această problema, care pentru mulți poate nu este reală: poluarea apei pe Pământ. De mulți ani este o problemă care se tot agravează. Se găsesc soluții, dar nu suficiente și nu peste tot. Sunt locuri unde apa potabilă și apa curată nu există și nu a mai existat de zeci de ani. Dar, pe unii dintre noi, faptul că trăim în bula noastră, ne face să credem că problemele sunt la alții, sunt dincolo, și că nu ne afectează. Prezența plasticului în ape, în ecosistemele din lumea acvatică, în pești, este o problemă majoră. Din acest motiv, întreg spectacolul este creat din plastic. Mi-aș fi dorit să îl pot face integral din plastic reciclat, dar nu am putut, din păcate.
Pe lângă motivația mea de mai sus, lumea subacvatică este o lume minunată și magică. Am gândit spectacolul pentru cei mici, ca un prim pas spre cunoașterea ei. Mi-am propus să îi introduc în lumea asta magică, subacvatică, prin intermediul unui personaj principal – Balena.
RADU CÂMPEAN
- Cum este să faci parte dintr-un spectacol dedicat educației timpurii? Ai mai avut parte de această experiență anterior?
Pentru mine este o bucurie să fac parte din orice spectacol. Mi-am dorit acest stil de viață și cred că mi-ar fi foarte greu să trăiesc departe de scenă. Acest proiect cu Balena este foarte special, prin prisma faptului că se adresează copiilor foarte mici (0-5 ani). Este destul de greu să le vorbești pe limba lor. Dar mă bucur enorm că am ocazia să pun și eu o cărămidă la dezvoltarea timpurie a generațiilor viitoare, iar asta nu e puțin lucru. Am lucrat in ultimii 18 ani cu sute, poate chiar mii de copii, în proiecte de dezvoltare personală prin artă teatrală, dar vârsta minimă era undeva la 5-6 ani. Deci, acum este o premieră pentru mine.
- Tu faci muzica live în spectacol. Practic, creezi, în timp real, întregul univers sonor. Cât de complicat este? Cu câte instrumente lucrezi?… și dacă poți numi câteva dintre acestea, precum și ce rol au.
Cred că muzică este un termen puțin prețios pentru ce fac eu, nefiind o melodie clară, ci este mai degrabă un univers sonor format din sunete diverse, pe care cei mici să le poată asocia cu personajele care apar. Pentru mine nu este foarte complicat, deoarece sunt pasionat de instrumente muzicale și cunosc câte puțin din foarte multe. Plus că, încă din școală, mi-am format un stil riguros de lucru și asta mă ajută enorm să fiu performant. Am încercat să găsim instrumente care să fie, în primul rând, naturale, să nu folosim nimic digital. Astfel că avem o tobă care imită valurile mării, un cilindru care imită ploaia, un alt cilindru care imită tunetele, vreo 5-6 clopoței de vânt cu sunete diferite, un xilofon, un duduk (fluier armenesc), un caval, un clarinet, bufnițe,
păsări cu diferite sunete, 6 boluri tibetane metalice, un bol tibetan din ceramică, o tobiță handpan, o kalimba mare și una mică. Cu toate aceste instrumente am lucrat momente fixe, dar am lăsat la fiecare instrument și loc pentru improvizație. Astfel, spectacolul va fi puțin diferit de fiecare dată.
- Care ai observat că sunt reacțiile copiilor?
Reacțiile sunt diverse, dar, în general, sunt două feluri de copii. Cei foarte agitați, care dintr-un prea plin, nu sunt foarte atenți și cei care sunt fascinați de sunet și imagine. A, ar mai fi și cei care plâng. Pariul nostru este să le insuflăm această fascinație tuturor.
- Cât de importantă crezi că este muzica în dezvoltarea lor?
Pe lângă instinctele naturale pe care le au din naștere, copiii iau primul contact cu lumea prin intermediul sunetelor și apoi se adaugă imaginea. Așadar, cred că acest spectacol poate fi un start corect, frumos și natural pentru cei mai mici dintre noi.
