Uneori prea multă autonomie (eparhială) strică

Pentru Biserică este un an cu mari încercări. Lăcașurile de cult au fost închise două luni și milioanele de enoriași nu au putut participa nici măcar la slujba de Înviere. A fost pusă mai presus de toate sănătatea și viața mirenilor și a clerului și poate că nu a fost o decizie chiar atât de rea. Și Biserica a plătit greu tribut crizei, prin sacrificiul ÎPS Pimen și suferințele clericilor atinși de nepământeanul coronavirus. Am trecut însă hopul cel mare și, cu răbdare și responsabilitate, vom ajunge iar să găsim alinarea sufletească , hrana spirituală,  acolo unde se cuvine. Iar dacă în toată această lungă cumpănă Biserica s-a reconfirmat reper fundamental al moralității, liantul cel mai tare al românismului, cu atât mai puțin sunt de înțeles derapajele, acele excese  imposibil de explicat  pe înțelesul credincioșilor simpli și curați.
Avem aici decizia Arhiepiscopiei Tomisului, de a oficia în această noapte Slujba de Înviere și de a oferi enoriașilor Lumina Învierii, la fel ca în noaptea de Paşti. Și să nu creadă cineva că va fi un act izolat! Slujba de Înviere se va oficia din nou, cu public,  în toate bisericile și mânăstirile din Arhiepiscopia Tomisului , credincioșii fiind invitați “să vină ca să primească Lumină, în condițiile în care acest lucru nu a fost posibil de Paște.” Arhiepiscopia Tomisului a publicat pe pagina de Facebook programul „noii” Învieri.
Ceva de care mărturisim că nu am mai auzit până acum. Nu ne încălzește cu nimic explicația purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, că decizia este luată exclusiv în virtutea principiului autonomiei eparhiale şi asumată integral doar de ierarh şi de acest for bisericesc local. Ce să priceapă oamenii simpli când același comunicator echilibrat  reamintește „că adevărata slujbă a Învierii Domnului din acest an a fost oficiată în toate bisericile din Patriarhia Română în noaptea de Paști”??? Am apelat la un bun prieten, om cu har, care a avut iscusința și răbdarea să mă lămurească, să îmi explice că ce se întâmplă la Constanța nu este neapărat  o erezie. Că este o exagerare și ceva frondă acolo. Problema este că nu toți caută ori au interesul să găsească adevărul iar asta se vede mai bine decât oriunde altundeva în asaltul constant împotriva Bisericii Ortodoxe Române. “Vuiește” Internetul de comentarii care mai de care mai inepte ori sarcastice, iar neprietenii nu mai prididesc să invoce “schisma” și “răzmerița”. Nu se pune problema de așa ceva dar un pic mai multă înțelepciune și ascultare nu ar face rău nimănui.