De la începutul invaziei Federației Ruse în Ucraina, un pericol real pentru siguranța traficului maritim la Marea Neagră, inclusiv în apele teritoriale ale României, îl reprezintă minele de război care au fost dislocate și acum se deplasează în derivă. Mai multe asemenea dispozitive au fost neutralizate la timp, una a explodat pe o plajă din Ucraina și o altă mină a explodat avariind o navă militară românească. A fost cea de-a treia mină de război care a ajuns în zona de responsabilitate a Forțelor Navale Române.
Potrivit comunicatelor oficiale, dragorul maritim „Locotenent Dimitrie Nicolescu” a lovit o mină marină într-o misiune de neutralizare a acesteia. Din fericire nu au fost victime sau răniți în urma producerii exploziei.
Potrivit comunicatului, condițiile hidrometeorologice din raionul maritim în care se afla mina de război s-au înrăutățit după ajungerea dragorului maritim în raion, din cauza intensificării vitezei vântului , marea având gradul 4, situație nu a permis lăsarea ambarcațiunii EOD la apă și executarea misiunii. Ca urmare a condițiilor meteo nefavorabile „nava militară a fost lovită de mina marină, care a fost purtată în derivă de furtună iar deflagrația a produs o gaură de apă de mici dimensiuni, situată la limita liniei de plutire a navei, în zona pupa”.
Forțelor Navale, au mai transmis că cei 75 de militari ai echipajului navei nu au fost în pericol, flotabilitatea navei nefiind afectată, iar la bord nu sunt avarii majore.
De la începutul războiului până în prezent, în partea de vest a Mării Negre au fost distruse 28 de mine marine, dintre care trei mine de Turcia, două de România, una de Bulgaria și 22 de Ucraina. În mod firesc, se ridică o serie de întrebări: Cum de ucrainenii au neutralizat 22 de mine fără incidente și noi avem un eșec la trei intervenții? Au marinarii români la dispoziție tehnica necesară pentru a-și îndeplini misiunile eficient și în siguranță?
Fără pretenția de a fi experți în domeniu, ne permitem să afirmăm că militarii români- marinari, forțe terestre sau aeriene, sunt într-un fel victime ale mediocrității, intereselor de grup și corupției care caracterizează în mare măsură prestația clasei politice. Să ne amintim doar de interminabilele certuri care au lungit nepermis proceduri de achiziții, cele mai cunoscute publicului fiind acelea pentru achiziționarea de fregate, de transportoare blindate ori avioane „second-hand”. Culmea este că nici după opt luni cu războiul la graniță, politicienii nu vorbesc aceeași limbă iar șefii Armatei nu prea se pun de acord cu prioritățile, multe dintre propuneri fiind de-a dreptul năstrușnice…
Unul vrea drone, alții visează încă la fregate și mai nou la submarine, mulți vor rachete dar nimeni nu ia taurul de coarne!