Potrivit statisticilor oficiale, salariul mediu net a depășit 3400 lei în ianuarie și tot atunci, la fel ca și în decembrie dar și în lunile care urmează, în administrația publică câștigurile nete erau cu 50% mai mari decât media. Pe înțelesul tuturor, bugetarii din ministere, agenții de stat și primării câștigă preț de un salariu mediu și jumătate pe lună, în condițiile în care enorm de mulți- din categoria nepoților, amantelor și pilelor politice- nu au obiectul muncii, posibil să nici nu știe exact pentru ce primesc banii. Tot legat de bugetari, există șirul interminabil de sporuri și alte avantaje, pe care salariații din economia reală cel mult le visează. Angajații de la stat primesc bani pentru hrană, bani de navetă, libere peste libere, plus că nu au grija zilei de mâine. Nu le tremură izmenele de frică să nu li se închidă firma și să-și piardă locurile de muncă.
Tot aici trebuie spus că greul crizei conexe pandemiei de coronavirus, care ne macină de aproape un an economia, este dus tot de angajații din sectorul privat, bugetarii având incomparabil mai puțin de suferit. Mulți s-au făcut luni întregi că lucrează de acasă- ca exemplu cei din Educație, cu așa-ziși dascăli, în fapt incompetenți care săptămâni de zile n-au mișcat nimic, refuzând să țină orele online. Alții, și mai șmecheri, și-au tras sporuri în plus, că vezi Doamne, și-ar fi riscat sănătatea luptând să stăvilească răspândirea covidului. Este cazul celor din prefecturile care au plătit 30% în plus la salarii dar și al unor alte instituții de stat.
Și cum economia s-a contractat mai sever decât în criza precedentă, de acum zece ani, tot ceea ce a încasat statul, sub formă de taxe și impozite, abia s-a ajuns pentru plata pensiilor și salariilor. Cu precizarea că peste 5% sunt pensii și salarii cu adevărat nesimțite!
Acesta este contextul în care măsura înghețării salariilor în sectorul public pe fondul pandemiei,măsură deloc singulară în România, este vehement criticată de fel și fel de trompete, în frunte cu politrucii vopsiți în sindicaliști. Toți economiștii au explicat de ce a fost o decizie corectă, cheltuielile cu salariile din sectorul public reprezentând circa 12% din PIB. Și în loc să zică mersi că nu se confruntă nici pe departe cu stresul și teama celor din economia reală, vin câțiva lideri de sindicat “pe viață” și agită spiritele. Îi vedem pe cei din sănătate că vor și mai mulți bani și nu vorbim aici de medicii și asistentele din prima linie! Îi vedem pe polițiștii care amenințau că nu mai dau amenzi, ceea ce arată în fapt cât de proaste sunt legile care conferă unora atâta putere. Adică să amendeze când și pe cine au chef. Îi auzim cum strigă și pe cei din Educație, care vor și ei bani mai mulți, după ce n-au mai dat pe la școală aproape un an.O fi etic? Ofi moral? O fi normal ca într-o țară atât de vlăguită unii să știe numai să amenințe și să ceară?
Nu, și a sosit momentul unor modificări legislative de substanță. Vrea un profesor bani mai mulți? Să arate că îi merită, prin rezultatele elevilor săi! Angajații din sistemul medical să nu mai ia șpagă ca să îngrijească pacienții așa cum trebuie, la fel pentru toți ceilalți salariați de la stat!
