Duminică 4 mai, pe finalul celei de a treia minivacanțe din acest an, românii cu drept de vot sunt chemați să-și aleagă președintele. Un moment crucial, precedat de trei zile de relaxare, ideal asezonată și cu un strop de reflecție asupra exercitării acestui privilegiu pe care îl conferă numai democrația.
Nu vom vorbi în rândurile care urmează despre tabloul la zi, cu un candidat dat ca sigur în finală, și alți doi, poate chiar trei, cu speranțe la al doilea loc în finală (restul nu contează decât din punct de vedere statistic ori, cum este cazul unei doamne pe care n-o numim, prin prisma daunelor indirecte pe care le-ar putea pricinui unui fost tovarăș).
Nici nu vom comenta cu privire la marile scandaluri, minciuni și mârlănii care și-au făcut loc în spațiul public în ultimele săptămâni. Ce ar mai fi de spus altceva decât că un fost șef de galerie continuă să se dea suveranist după ce a fost cu căciula-n mână (și cu o căciulă de bani) dincolo de ocean, celălalt suveranist a fost acuzat că a inundat sate din România pentru a salva Belgradul, marele primar că a lăsat bucureștenii fără apă caldă, independentul pentru niște explicații date la Securitate după fuga unui prieten din țară? Plus alte o mie și una de mizerii și lovituri pe care onorabilii și grupările lor de susținători (și interese) și le-au împărțit cu frenezie? Doar că am văzut ditamai televiziunile, de altfel deservite de profesioniști de primă mână, care au coborât ștacheta undeva la nivelul Tik-Tok-arilor cu mult tupeu dar puține clase! Am văzut tot soiul de specimene și bubuie Internetul de câte enormități se spun pe ultima sută de metri.
Revenind, am ajuns pe finalul unui război electoral total și abil purtat de părțile beligerante, suficient cât să facă pentru mulți alegerea dificilă. Tocmai pentru a simplifica puțin, venim cu câteva adevăruri pe care cititorii să le cântărească, cu gândul că miza acestor alegeri este cu mult mai mare decât înscăunarea unui om la Cotroceni!
România este în imediata vecinătate a unei zone de conflict armat iar riscurile escaladării sunt foarte ridicate. Tara a pierdut serios pe urma războiului din Ucraina și instabilitatea internă generată de un președinte „ghidonat” și ostil puterii executive este ultimul lucru de care România are nevoie. Deci este nevoie de un președinte pro NATO!
Nu stăm pe roze nici din punct de vedere economic iar o criză politică nu va face decât să agraveze situația și așa tulbure după inițierea, la Casa Albă, a unui război comercial planetar! Ori numai cu un președinte pro Uniunea Europeană vom putea rezista următoarelor provocări.
„Gura mare” nu este un atuu pentru cel care se vrea viitorul președinte și nici apetența pentru minciună ori blurarea adevărului.
Pentru o cât mai mare legitimitate a viitorului președinte, românii trebuie să meargă la vot, cu gândul la viitor. Al lor, al copiilor și nepoților!