Zile de cumpănă

Cu aproape trei săptămâni în urmă, pe când ameninţarea Convid-19 părea departe, aparent ermetizată între graniţele bine păzite ale Chinei, liderii celor 27 de state membre UE nu au reușit să ajungă la un compromis  asupra viitorului buget multianual al UE. De fapt, în mod “tradiţional”, nici nu s-au întrebuinţat prea tare iar  la finalul a două zile de summit la Bruxelles,  mai multe surse europene au informat că „nu există un acord, nici o nouă dată pentru un nou summit”.
Principala cauza au constituit-o divergențele dintre țările net contributoare şi cele care au dorit menţinerea nivelului cheltuielilor.
„Nu s-a putut ajunge la un acord. Avem nevoie de mai mult timp”,  declara la acea vreme  președintele Consiliului European, Charles Michel, însărcinat de statele membre să ducă aceste negocieri, prins între “panzerul”  Merkel, care vorbea despre “divergenţe prea mari” şi mai plăpândul Macron, de părere că „Politica Agricolă Comună nu poate plăti prețul pentru Brexit”. Nu de alta dar era  așteptat să participe la Salonul de Agricultură de la Paris…
Ulterior summitului încheiat în coadă de peşte,  Giuseppe Conte a anunţat că Italia, România şi Portugalia au primit sarcina de a formula o propunere privind bugetul UE, marea provocare constând  în identificarea  unei  soluții la dispariția contribuției britanice după Brexit.
Cu un stat membru în minus, fost al doilea mare contributor net, UE trebuie să găsească un echilibru dificil între politicile sale tradiționale, coeziunea (destinată regiunilor mai puțin dezvoltate) și agricultura, și noile priorități pe care și le-a fixat, în special lupta împotriva schimbărilor climatice și pentru afirmarea blocului comunitar pe scena geopolitică (securitate și apărare).
De ce această rememorare? Pentru a evidenţia faptul că “marile divergenţe” şi negocierile de acum trei săptămâni, pălesc în faţa realităţii prezente. Par lucruri mărunte  în raport cu criza generată de fulgerătoarea răspândire a coronavirusului care, pe lângă vieţi omeneşti, este pe cale să destabilizeze economic vorbind, întreaga lume. Sunt puse la pământ industrii precum turismul şi alimentaţia publică, suferă din greu transporturile iar companii gigant vor rămâne în curând fără aportul furnizorilor din China, Coreea, Taiwan ori Singapore.  Giuseppe  Conte a băgat Italia întreagă în carantină şi numai de  negocierea bugetului UE nu  se mai preocupă. Însăşi  David Sassoli, preşedintele Parlamentului European este  în carantină  şi toate cancelariile occidentale  trăiesc cu spaima de mai rău. Iar ca o mare ironie, la noi criza răspândirii Convid-2019  pare să grăbească ieşirea din criza politică.
Sunt zile de grea cumpănă şi este obligatoriu ca leadership-ul intern dar şi european   să probeze comportamente raţionale, solidaritate şi înţelegere. Aşteptăm , încă răbdători, bun simţ şi un dram de înţelepciune de la politicienii români. Să înceteze cu pandemia (se poate citi şi demenţa) electorală care i-a contaminat  şi persistă de mai bine de un an de zile. Pentru că, în caz contrar, vom  ajunge să trăim într-o cu totul altă lume, mai egoistă, mai rea ca niciodată şi vor avea de dat socoteală!