Instituția camerală este un organism de tradiție, cu valoare și recunoaștere confirmate, în mod natural, în primul rând de antreprenori, începând cu anul 1599, atunci când prima cameră de comerț din lume se înființa la Marsilia, în Franța.
În România, istoria Camerelor de Comerț este strâns legată de procesul de modernizare a Principatelor Române – în anul 1864, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul Domnesc nr. 1363 privind înființarea a 15 Camere de Comerț și Industrie.
Decretul Domnesc nr. 990 din 13/25 iulie 1865 publicat in Monitorul Oficial stabilea circumscripțiile camerelor de comerț. Cea din Ploiești forma circumscripția a -III- în a cărei rază de activitate intrau județele Prahova, Dâmbovița „Circonscripția Camerii din oraşul Ploesci va coptinde județele Prahova şi Dâmbovița” iar mai târziu şi județul Buzău.
În 1886, prin Decretul nr. 2761 se stabilește şi numărul de membri ai Camerelor pe județe, Dâmbovița având 5 membri. Această structură a funcționat până în 1928, când județul Dâmbovița și-a format propria cameră de comerț.
În Monitorul Oficial din 15 ianuarie 1928 s-a publicat Regulamentul de aplicare a legii pentru reorganizarea camerelor de comerț și de industrie. În titlul I, art. 2 se stipulează: „Camerele de comerț și industrie se înființează prin decret regal, dat pe temeiul unui jurnal al consiliului de miniștri (….). Guvernul apreciind importanta intereselor comerciale și industriale va putea înființa, după normele de mai sus, în fiecare capitală de județ, câte o Cameră de comerț și de industrie, având ca circumscripție, județul.”
În anii 1929 și 1934, se dau noi legi de organizare a camerelor de comerț. Camera de Comerț și de Industrie Târgoviște funcționează până în 1949, când se desființează prin Decretul nr. 74 din 25 februarie 1949: „Art. 1. Pe data publicării prezentului decret, Camerele de Comerț și Industrie se desființează, cu excepția Camerei de Comerț și Industrie București și a camerelor mixte.
Guvernul României a adoptat Decretul Lege nr. 139 din 1990 privind Camerele de Comerț și Industrie, moment care a marcat renașterea Sistemului Cameral.
În data de 23 iulie 1990, prin Hotărârea nr 799, publicată în Monitorul Oficial se aprobă (re) înființarea Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Dâmbovița.
Noilor Camere de Comerț li s-a acordat statutul de organizații non-guvernamentale, asociative ale mediului de afaceri; acestea au devenit principalii piloni ai economiei de piață, dominată de antreprenorii privați. Odată cu reînființarea Camerelor de Comerț și Industrie, în cadrul acestora a fost înființat și sistemul Registrului Comerțului.
Suntem totodată convinși că menirea Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Dâmbovița va fi mereu aceeași – de menținere și cultivare constantă a rolului de partener tradițional al mediilor legislativ și guvernamental, în încercarea edificării și menținerii unei punți trainice de dialog între autorități şi comunitatea de afaceri, având ca unic scop – dezvoltarea economică a județului.
În toți acești ani am venit în sprijinul antreprenorilor și al firmelor din județul Dâmbovița și ne-am propus să avem o economie liberă și digitală, o comunitate de afaceri puternică, unită, cu privirea în viitor, astfel încât experiența antreprenorială acumulată să constituie un valoros capital.
În prezent, Sistemul Cameral din România este reglementat prin Legea nr. 335 din 2007 privind Camerele de Comerț din România, completată prin Legea nr. 39/2011. Organizarea actuală se aseamănă cu sistemul legii din 1925, când a existat câte o Cameră de Comerț în fiecare reședință de județ, iar acestea erau grupate în jurul Camerei de Comerț și Industrie a României. Astfel, Sistemul Cameral din România reprezintă rețeaua asociativă a mediului de afaceri cu cea mai extinsă reprezentare la nivel național și este singura organizație prezentă în fiecare județ al țării.
