În tot vârtejul de creșteri de taxe și impozite, de măsuri peste măsuri, pompos denumite de redresare fiscal- bugetară, n-am auzit o vorbă despre o reformă profundă, care să înceapă cu o atât de necesară reașezare de ordin administrativ. Vorbim nu atât despre regionalizarea de mai multă vreme timid începută dar lăsată în coadă de pește, cât despre o reformă administrativă la nivel de municipii , orașe și comune, astfel încât majoritatea UAT-urilor să fie în măsură să își acopere cel puțin cheltuielile de funcționare!
Este adevărat, s-a vorbit despre reducerea personalului din primării și direcțiile subordonate dar nu în asta constă rezolvarea problemei! Nu va fi aproape nicio economie dacă dintr-o primărie mititică va fi dat afară paznicul!
Realitatea este că România este din acest punct de vedere într-o situație anacronică, fie și numai ținând cont de rezultatele Recensământului Populației și Locuințelor. Este clar ca lumina zilei că cel puțin 2000 de primării nu sunt altceva decât un soi de case de binefacere pentru aleși și salariați.
Ca să nu mai spunem că, din motive politice, sunt ținute în viață, absolut artificial, sute de unități administrativ -teritoriale unde veniturile la bugetul local sunt de câteva ori mai mici comparativ cu cheltuielile cu salariile. Și venim aici cu exemple de notorietate:
Primăria Godeanu, Mehedinți, are venituri lunare de nici 10.000 de euro și cheltuieli de peste 6 ori mai mari numai cu salariile. Are numai 500 de locuitori iar administrația publică presupune cheltuieli anuale de 775000 de euro! Enorm de mult!
A doua cea mai săracă localitate este deja cunoscuta comună Bătrâna (Hunedoara). Are doar 88 de locuitori, potrivit Recensământului din 2022. Venituri proprii are puțin sub 10.000 de euro lunar iar cheltuielile sunt de 300.000 de euro anual. Iar asemenea cazuri sunt cu nemiluita.
Cui folosește perpetuarea acestor adevărate anomalii administrative? Păi cu siguranță politicienilor și nu celor care așteaptă eficiență, respect și operativitate din partea funcționarilor publici!
Potrivit datelor centralizate la RPL, 96% din primăriile din România au cheltuielile totale mai mari decât veniturile. Sau mai exact, 3059 din cele 3185 de localități sunt pe minus cu banii, depinzând de ceea ce primesc de la Bugetul de Stat.
În aceste condiții, este nu numai de bun simț dar chiar obligatorie reluarea unei dezbateri serioase cu privire la comasarea localităților mici. O discuție privind o reorganizarea administrativă ar trebui pusă cu toată seriozitatea pe tapet, mai ales că în jur de 40 de orașe și tot atâtea municipii nu mai îndeplinesc din punct de vedere formal condițiile pentru a mai fi astfel denumite iar sute de comune sunt atât de depopulate că li se potrivește mai degrabă statutul de „cătune”!